joi, august 06, 2009

Meet me in September

Plec de mana cu ploaia. La fel cum m-am intors in septembrie trecut. La fel cum s-a-ntamplat cu multi ani in urma cand nebunia ploii era ecou al nebuniei din suflet. Si cand am parasit orasul gri cu umerii plecati si cu privirile ratacind.

Imi place sa plec. Imi place senzatia din noaptea aia care precede orice calatorie, cand nu pot adormi. E-un dor nestapanit si pesemne niciodata pe deplin implinit. Poate e vorba de cautare, poate e nevoia avida de natura si de toate senzatiile pe care mi-as dori sa le pot inchide in cuvinte si nu reusesc. Pentru ca-s infinite, de necuprins. Doar de trait.

Ma-ntreb cand ma voi plimba desculta printre stropi. Sau cand voi simti iarba rece si verde sub talpi. Si cand senzatia de bucurie si zambetul vor ramane, fara a mai zbura vreodata in cele zari…

Nu mai am rabdare nici macar sa-mi adun gandurile si sa le las aici. Pentru ca-mi iau visele, obsesia pentru verde, ciudateniile, melancolia…le-nghesui in rucsacul meu rosu si plec..sa colind..departe, si mai departe..si mi-as dori sa nu ma mai intorc in orasul gri…

Asa ca…ramas-bun voua , celor care uneori lasati un gand in trecere prin taramul verde…