Am asternut cele o mie si una de intrebari pe frunze si le-am incredintat mesagerului nestatornic - vantul.
In fiecare noapte isi va intinde aripile cenusii si-ti va aseza cateva pe marginea ferestrei.
Pierdut in lumea ta, vei sterge, fara sa vrei, cu-o miscare molateca a bratului, nestiutele ravase.
Imprastiate pe pamant, vor porni prin necunoscut.
Cerneala va patrunde-n venele frunzelor si le va da o alta viata.
Iar eu nu voi descifra niciodata tainele.
Unele dintre ele mi se vor intoarce in palme, unde-si vor gasi salasul palid.
Vor ramane acolo impreuna cu toate toamnele.
joi, septembrie 30, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Bună seara, doresc săvă fac o propunere comercială! Scrisoarea pe care ați citit-o vineri seara pentru o fotografie veche. Foarte veche.
Cam in toate serile de vineri citesc un fel de scrisori..cea din seara asta n-o sa apara aici..dar o veti avea..daca doriti s-o recititi..
Superba senzatia daca citesti versurile in paralel cu melodia Llasei. Excelenta consonanta. ;)
Nu am facut asta, marturisesc. Am simtit ca se potrivesc, textul si acordurile muzicale..si cu toate astea de-abia acum am ascultat citind. Multumesc:)
Imi place mult blogul dvs...sa-nteleg ca asta ma face o..ticnita?:)
Aveti instincte estetice bune, se potrivesc perfect. ;)
Hmm, sa va mint sa nu va mint...? :))
Va multumesc din nou:)
Stiti cum se spune "ce vrei s-auzi- minciuni agreabile sau adevaruri care dor?"
Prefer cea de-a doua varianta..
Trimiteți un comentariu