Imi plang alge siroind pe tample
Apele nevazute-ale tacerilor
Se-ntind intre noi.
Sunt ucigasul tainic al noptilor mele
Imi vad pacatul reflectat in tine
Acele-nghetate ale-zambetelor
Imi imping umerii
Imi apasa nelinistitele pleoape
Imi insangereaza fruntea.
Ai alungat pasarile cu-o mana plutitoare
Si mi-ai tesut prelung vestmant de umbre.
Te-ai intrupat in mine
Inainte de timpul de-aici
Din miez de luna-nsingurata
Din oasele unduitoare-ale padurilor
Din ceata calatoare
Inlantuita-n jurul unui nor posomorat.
Te-ai strecurat alunecand pe ceafa adormita
Si-ai rupt peretii impaienjeniti ai visului.
2 comentarii:
Pacat ca nu ploua, rece si pana la piele, ar fi intregit imaginea
Nu va trece mult si vom avea si noiembrie, cu stropi reci care vor patrunde adanc, printre care vom trece mai grabiti..
Trimiteți un comentariu