joi, noiembrie 18, 2010

Dragostea lui Noiembrie

In obisnuita-i tacere, luna privea turla albastra a bisericii
Tu, Noiembrie, erai nefiresc de cald
Iti uitasesi prin colorate paduri cutitele
Iti lepadasesi de pe umerii-ntunecati haina lunga
Si visai cu raze.
Poate tu nici nu stii, Noiembrie, dar te-ai indragostit
De emotie, ai pictat frunzele-n stacojiu

Si-n unele dimineti te-ai ascuns sub patura nesfarsita de ceata
Coplesit, te-ai investmantat apoi in verde

Stingher, ai mangaiat pamantul cu privirea
De partea cealalta ai zarit-o stand rabdatoare de vorba cu timpul
I te-ai alaturat in ziua-n care ai descoperit zambetul
Ai inceput apoi sa-i impletesti povesti
I-ai dezmierdat cu adieri usoare mainile
I-ai visat sarutul
Apoi
Ai iubit-o, Noiembrie.



luni, noiembrie 08, 2010

Ce gust avea marul?

Mainile pline de pamant
Vorbesc despre gustul vechi
Al tradarii.
Parfumul de galben auriu
De rosu calator prin nesfarsite nuante
Povestesc despre adiere
De Eva.
Licoarea racoroasa ascunsa-n coaja
Curge-a desfatare ascunsa.
E gustul in fata caruia
Ingerul isi pleaca tacut privirea
Isi scutura aripile
Si-si ia ramas-bun.
Umbre si lumina
Dulce si-amar
Se oglindesc in straiele-i prelungi.
E gust de om
Si de pacat.








luni, noiembrie 01, 2010

Din taceri


Intr-o amiaza uitata
Urechea ingerului
S-a lipit
De inima-ntunecata-a pamantului
Pe bratele-i prelungi si reci
Vantul a-nvatat sa scrie
Neintelese poeme ruginii
A scrijelit neindemanatic
Prea adanc
Pana cand
Insangerata,
Mana ingerului
A capatat aripi proprii.
De-atunci, stingher
Isi pleaca privirea
Si isi ascunde bratul zburator,
Adanc, in faldurile manecilor.