luni, decembrie 27, 2010

Cand iarna torcea

Ti-am regasit privirea
Calatorind
Pentru a nu stiu cata oara,
Pe chipul brazdat de umbre
Al lunii.
In orasul murdar de oameni
Ne-am zambit tacut.
Imaginea fulgilor agatati de gene
Ti-a ridicat pentru o clipa
Colturile buzelor.
Am descifrat iar
Rosturile-uitate-ale zapezilor
In nemarginire.
Adancul palmei tale rasfirate
Salas cald
Pentru obrazul adormit.
Dincolo de gulerul intunecat al hainei
M-ai luat cu tine
Intr-un altfel de tinut.
Sunt zile-n care-mi arati
Si altele-n care ma lasi sa ghicesc.
Visez
Sa daruiesc cate-o felie de somn
Presarata cu boabe parfumate de cafea
Noptilor tale.
Zilelor,
Cate-o scriere neterminata.

marți, decembrie 07, 2010

Templu. Vineri. Randuri grabite

Ma vei ierta pentru condeiul uitat
In buzunarul unei haine mai vechi
M-a prins toamna de maini
Si-am tot colindat impreuna-n ultima vreme
Prin templul ei.
Iar m-au vrajit culorile
Diminetile-nvaluite-n miros de fum
Magicianul acela fara sfarsit numit ceata
Cateva zambete stranse-n jurul canilor cu ceai
Amestecat cu parfum de rom
Si de visare.
O inima mare de turta dulce.
A mai fost si vantul
Inversunat, incercand sa-mi fure caciula
Si sa-mi incalceasca parul.
M-am strecurat prin tacerea ingerilor
M-am agatat de aripile lor
Si ne-am tot spus povesti.
Dar tu stii
Ma voi intoarce
De fiecare data
Cu pasi grabiti
Si cu bucati de hartie-ascunse prin geanta.