Departe, demult,
Liniştea verdelui
Mângâierea vântului
Pe piatra trecutului
Pe vârfuri ridicate
Spre nori înălţate
Cu ochii-mbrăţişând
C-un singur nume
Pe fiecare gând
Cu dor nestins
Pe suflet întins.
vineri, martie 23, 2012
vineri, martie 16, 2012
Nocturnă
În adâncul obrazului tău
Cotul îşi găseşte tihna
Se-afundă
Până dincolo de os
Alunecă tăcut
De-a lungul maxilarelor
Respiră
Dincolo de dimineţi
Pe cornul inorogului
Din ceafa ta
Adormită.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)