Just like you said, it should be

And so it is

Draga Damien Rice,

Ne copleseau culorile in toamna-n care te-am descoperit. Mi s-au amestecat randurile cu vantul.

Varfurile degetelor mi-au fost atat de nerabdatoare, privirile-asa de cautatoare, iar sufletul...a cantat, a tipat, a zburat sus pe nori, prea sus pentru puterile mele. Acolo unde era cea mai adanca teama. Acolo de unde-am stiut ca ma voi prabusi.

N-a fost un gest sinucigas. Sunt inca vie. Prea vie ca sa nu mai simt chemarea salbatica a padurilor si-a apelor inghetate. Ochii mei povestesc ceva despre o liniste transparenta. Dincolo e-o mare nesfarsita si necunoscuta cu-ntunecate corabii calatorind spre tinuturi stranii.

Cu toate astea, timpul din care-ti scriu e cel al unei primaveri care te-arunca printre copaci infloriti, cu parfum de verde crud si de ploaie, cu promisiunea teilor plutind undeva-n apropiere. Mirosul bun de pamant. Si peste toate salcamii prin care deja si-a trecut palmele o nerverosimila toamna. Am momente-n care sunt prea usoara. Am senzatia ca-mi voi lua zborul cu-adevarat. Si altfel de momente in care cerul e prea greu iar prin vene-mi curge plumb.

Si-atunci mi-arunc pelerina-ntunecata peste umeri, imi las parul acoperit de gluga si ma pierd din nou. Printre stropi marunti, printre copaci, prin mine si prin timp. Il sfidez. Uneori ne oprim si ne privim unul pe altul incruntati. Imi cunoaste secretul. Foloseste de fiecare data teama pentru-a ma ingenunchea.


Cand a plecat, mi-a-ntins o mana. Si mi-a lipit o frunza palida pe suflet. Chiar daca-i departe si copacii-s nebuni, o parte din mine miroase-a toamna. Sunt fata fiecarui anotimp.

Si-s vie! Chiar daca o parte din mine nu pare-a fi pamanteana. Chiar daca uneori pasii nu mi se-aud iar gandurile mi-s mai asurzitoare decat vuietul unei mari furioase. Chiar daca uneori noaptea-mi cerne melancolii pe crestet.

...

Orologiul

C. Baudelaire
Chinezii vad ora in ochii pisicilor.
Intr-o zi un misionar, plimbandu-se printr-o mahala din Nanking, baga de seama ca-si uitase ceasornicul, si intreba cat era ceasul pe-un baietas. Strengarul cerescului Imperiu statu mai intai la indoiala; pe urma, razgandindu-se, raspunse: "Ma duc sa va spun".
Putin dupa aceea, se ivi din nou, in brate cu un cogeamite motan, privindu-l, cum se zice, in albul ochilor, spuse fara sovaire: "Nu e inca amiaza de-a binelea!" Ceea ce era adevarat.
Cat despre mine, daca ma plec spre frumoasa Felina, asa de potrivit numita, care in acelasi timp e cinstea sexului sau, mandria inimii si parfumul spiritului meu, fie ca e noapte, fie ca e ziua, in plina lumina ori in searbada umbra, in adancul ochilor sai adorabili vad intotdeauna deslusit ora, intotdeauna aceeasi, o ora vasta solemna, mare ca spatiul, fara impartiri in minute si secunde - o ora neclintita, care nu e insemnata pe orologii, si in acelasi timp domoala ca un suspin, repede ca o aruncatura de ochi.
Si daca vreun nepoftit ar veni sa ma tulbure cand privirea mi se odihneste pe acest delicios cadran, daca vreun Geniu necinstit si neingaduitor, un Demon al contratimpului, ar veni sa-mi spuna: "Ce privesti acolo cu atata grija? Ce cauti in ochii acestei fiinte? Vezi cumva ora, muritor risipitor si lenes?", i-as raspunde fara sovaire: "Da, vad ora; e Vesnicia!"

...

In ceata de nisip iubita-i toata numai vis
Fruntea-i saruta genunchii arsi
Si timpul toarce stele.
Iubita-i vraja legata cu fir de luna
Pasii-i sunt grei de noapte,
Iar zambetul e mut si-adormitor.
Pe-ncheieturi bratari de vant tesute,
Pe degete povesti nescrise,
Iubita-aluneca dansand prin intuneric.

...

A fost o dimineata a privirilor,
A tacerilor
In care-am cazut
Sufletul s-a ridicat atunci pe varfuri,
Palmele tale nu mi-au ridicat fruntea
Iar in departare,
Muntii-au zambit ingaduitori.
Zorii-au alunecat de pe creste
Si mi-au pus mantia grea pe umeri.
A fost dimineata-n care
Am dat o noua culoare viselor tale
Ai dat viata cuvintelor mele
Te-ai preschimbat in naluca mea
Si-am fost pentru-o clipa a ta neimbratisata.
Esti povestea mea neintamplata.
Te scriu si te rescriu din franturi
In zile-n care esti puf de ceata
Sau ploaie deasa printre felinare.
Si-n orele pustii, in orele tarzii
Deschid ochii, iti aud rasuflarea,
Iti simt incruntarea
Si gandurile-ti risipite-n mine.