Gandurile noptii tale
Mi-au pictat dimineata cenusie
De dincolo,
Voi arunca in tine c-un zambet
Unul singur.
Nimeni nu va intelege
Voi fi demult plecata
Prin padurile fara sfarsit
Ale privirilor tale.
Se vor lasa induplecate zidurile
Bratele mele le vor indeparta
Pe rand.
Imi voi prinde degetele
In ghemul povestilor
Ascuns in buzunarul tau cald.
Pe urma
Intunericul va straluci.
miercuri, octombrie 27, 2010
marți, octombrie 26, 2010
sâmbătă, octombrie 23, 2010
marți, octombrie 19, 2010
Oase de lebada
Vei cobori din inserare
Sfasiind cele noua straturi de cer
Scuturandu-ti intunecarea corbilor
De pe brate.
Ma vei ridica din iarba-nghetata
Si-mi vei citi minciuna
Pe buzele palide
Ale serafimilor.
Vei sti atunci
C-am aruncat stele-n ochii soarelui
Ratacirea lui oarba
O vei zari in palmele-mi scanteietoare
Pe tamplele zbrobite
De privirea ta muta
Se va aseza frigul.
Imi vei culca neadormirea
Pe oase de lebada.
Acum doua secole
Mi-ai spus "noapte buna"
Te-ai strecurat in manunchiul de umbre
Si m-ai parasit in lumina.
Sfasiind cele noua straturi de cer
Scuturandu-ti intunecarea corbilor
De pe brate.
Ma vei ridica din iarba-nghetata
Si-mi vei citi minciuna
Pe buzele palide
Ale serafimilor.
Vei sti atunci
C-am aruncat stele-n ochii soarelui
Ratacirea lui oarba
O vei zari in palmele-mi scanteietoare
Pe tamplele zbrobite
De privirea ta muta
Se va aseza frigul.
Imi vei culca neadormirea
Pe oase de lebada.
Acum doua secole
Mi-ai spus "noapte buna"
Te-ai strecurat in manunchiul de umbre
Si m-ai parasit in lumina.
sâmbătă, octombrie 16, 2010
Ganduri incercanate
Cararea ce duce spre fruntea ta
E strajuita de felinarele rosii
Siluete metalice, ochii ai noptii
Printre care ma pierd
Si cerul creste-n mine
Cu fiecare pas sovaielnic
Cu toate temerile transparente
Cu cioturi atarnand dureros
In urma trecutelor aripi.
Ma vei zari trecand
Prin acelasi oras cernit si zgomotos
Cu familii prozaice, fara de viata
Care privesc toamna ca pe-un dusman
Si care-s mai putrede
Decat cadavrul pur al unei frunze
Vezi, de-asta-n jur n-admir nimic
Imi caut linistea
In venele-mpietrite ale zidurilor
Si merg in cercuri desirate
Pe-oglinzile-nserate ale lacului uitat
Pictate cu matase verde si cu taine
Prin paduri cufundate-n somn adanc
Strecurandu-ma
Printre hidoasele vietati cu doua picioare.
Printre statuile aurii
Prin ani
In fiecare zi putin mai departe.
Ma-ndrept spre dincolo dintotdeauna
Cu degetele pline de cuvinte
Cu parul plin de vant
Cu tample zburatoare.
Si totul moare, doborat de-acelasi ucigas perfid
Da, Timpul care niciodata nu se strica
Care ne priveste indiferent
Ne-mbratiseaza mut
Si ne saruta tradator.
Uneori ma transform in adiere
Colind pe strazi uitate si prin piete
Zambesc adormitor pe genunchii stransi
Zambesc ramurilor
Pe care s-au ratacit uscate doua mere
Si-nchid ochii.
Razbate din fructe trecerea
Din mine razbat strigate muscate
Pe gene se preling stropi mari
Si stele-nghetate.
O sa tac
N-o sa-ti mai spun nimic
Si voi pleca iar
In dimineata-necata-n ceata.
E strajuita de felinarele rosii
Siluete metalice, ochii ai noptii
Printre care ma pierd
Si cerul creste-n mine
Cu fiecare pas sovaielnic
Cu toate temerile transparente
Cu cioturi atarnand dureros
In urma trecutelor aripi.
Ma vei zari trecand
Prin acelasi oras cernit si zgomotos
Cu familii prozaice, fara de viata
Care privesc toamna ca pe-un dusman
Si care-s mai putrede
Decat cadavrul pur al unei frunze
Vezi, de-asta-n jur n-admir nimic
Imi caut linistea
In venele-mpietrite ale zidurilor
Si merg in cercuri desirate
Pe-oglinzile-nserate ale lacului uitat
Pictate cu matase verde si cu taine
Prin paduri cufundate-n somn adanc
Strecurandu-ma
Printre hidoasele vietati cu doua picioare.
Printre statuile aurii
Prin ani
In fiecare zi putin mai departe.
Ma-ndrept spre dincolo dintotdeauna
Cu degetele pline de cuvinte
Cu parul plin de vant
Cu tample zburatoare.
Si totul moare, doborat de-acelasi ucigas perfid
Da, Timpul care niciodata nu se strica
Care ne priveste indiferent
Ne-mbratiseaza mut
Si ne saruta tradator.
Uneori ma transform in adiere
Colind pe strazi uitate si prin piete
Zambesc adormitor pe genunchii stransi
Zambesc ramurilor
Pe care s-au ratacit uscate doua mere
Si-nchid ochii.
Razbate din fructe trecerea
Din mine razbat strigate muscate
Pe gene se preling stropi mari
Si stele-nghetate.
O sa tac
N-o sa-ti mai spun nimic
Si voi pleca iar
In dimineata-necata-n ceata.
luni, octombrie 11, 2010
Soapte
Praf negru din petale sfaramate
Departe, pe bratele vantului
Lungi suvite-ncalcite
Calatorind prin nestiute zari
Tresarirea pleoapelor
La-ntalnirea cu degetele-nghetate
Bucati de tacere
Imprastiate-n pustiul cenusiu
Pastreaza-mi visele sub frunte
Innoada-mi nebunia ochilor
Transforma dorurile-n pasteluri
Si nu dezvalui tainele lunii.
Voi trece prin dimineata
Ca de-atatea ori,
Atenta sa nu sperii pasarile.
Ca de-atatea ori,
Ma voi ascunde printre neguri.
Imi vor impunge trupul
Tipetele toamnelor din mine.
De fiecare data,
Adierea mainilor tale.
Lasa-ma-ntr-un apus fara sfarsit
Intalneste-ma
Dincolo de ceturi.
miercuri, octombrie 06, 2010
Saudade
Presara stropi de somn peste ruinele pierdute prin mine
Indeparteaza urmele prelungi
Lasate pe chip de palmele-aspre ale vantului
Mai spune-mi odata povestea
Priveste-ma pe treptele-nsingurate de piatra
Si-asculta zbaterea copacilor.
Nesfarsitele taceri imi insangereaza gandurile
Si-mi zgarie foile albe.
Spune-mi ca-ntunecarea zorilor e doar o iluzie
Ca nu ma voi indeparta cu maini inghetate
Si ca te voi regasi in odaia cu oglinzi uitate
O sa-mi auzi pasii
Si fosnetul cald al faldurilor lungi, purpurii.
Va fi sfarsitul celor o mie si una de plecari
C-un zambet resemnat, visul se va lasa sfasiat intre noi
Imi vor curge frunze din ochi
Uimita, ploaia mi se va-nfasura strans in par
Si va tresari plutind spre asteptata mangaiere.
Indeparteaza urmele prelungi
Lasate pe chip de palmele-aspre ale vantului
Mai spune-mi odata povestea
Priveste-ma pe treptele-nsingurate de piatra
Si-asculta zbaterea copacilor.
Nesfarsitele taceri imi insangereaza gandurile
Si-mi zgarie foile albe.
Spune-mi ca-ntunecarea zorilor e doar o iluzie
Ca nu ma voi indeparta cu maini inghetate
Si ca te voi regasi in odaia cu oglinzi uitate
O sa-mi auzi pasii
Si fosnetul cald al faldurilor lungi, purpurii.
Va fi sfarsitul celor o mie si una de plecari
C-un zambet resemnat, visul se va lasa sfasiat intre noi
Imi vor curge frunze din ochi
Uimita, ploaia mi se va-nfasura strans in par
Si va tresari plutind spre asteptata mangaiere.
luni, octombrie 04, 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)