miercuri, august 31, 2011

Impresie


Pe fruntea înţeleptului cu barba încâlcită de timp şi de plante

Încolţesc migrene şi zâmbete

Care se caţără mereu pe scara soarelui





La picioare-a construit o casă pentru flori

Apoi i-a pictat pe faţă o poveste

Aşa, trecătorii vor face o călătorie scurtă între cer şi pământ

Pe care-o vor umple cu-o încântare simplă de tot.













 







miercuri, august 24, 2011

Deviaţie de vară




Într-un altfel de amurg, lângă o mare de iarbă, picioarele au stat lipite de asfalt, îmbrăcate în bascheţi
Pentru că ştii, sunt încălţările care mi-au vorbit mereu despre cum ar fi să fim liberi
A fost prima dată când m-am aşezat, cu genunchii la piept, în mijlocul străzii
Tu m-ai urmat. Pur şi simplu. Fără să-mi spui că vor veni maşini, câini sau oameni
Şi am umplut liniştea şi vântul cu vorbe şi cu privirile mele fixând norii şi turla bisericii pe lângă care n-am trecut


P.S – Dragă Lhasa, uneori mi se face dor de tine. Astăzi cred că te plimbi printr-un loc care ar putea semăna destul de mult cu ăsta. Şi că-n zâmbetul tău sunt toate culorile.




luni, august 22, 2011

Mierea din amurg



Florile de liliac murmură-n amurg

Şoapta lor nu stă-n puterea verii

S-au strâns toate-n piatra de pe degetul meu

Şi mă privesc de-acolo

Înghesuite una-ntr-alta

Într-o formă pe care-am inventat-o

În noaptea-n care-am uitat numele culorilor.







joi, august 04, 2011

miercuri, august 03, 2011

Lumina de după

Erai perfectă, stând acolo, ascunsă, cu lumina de miere alunecându-ţi pe obraji.

Şi nici măcar nu era toamnă. Nici măcar n-aveai pe mâini frunze colorate.

Mă gândeam cum ar fi să-ţi ating braţul şi, surprinsă, să-ţi întorci privirea către mine.

Să-mi spui apoi povestea. Să-ţi las o piatră culeasă dintr-un râu îndepărtat.

Să mă-ntrebi ce m-aduce acolo. Apoi să mă priveşti îndepărtându-mă.





marți, august 02, 2011

Mâna îngerului într-o vară


Şi-a venit şi cea de-a doua vară,

Ţi-a împletit iederă prin păr

Te-au năpădit culorile

Tu tot cu privirea plecată stai,

Eu încă-ţi desenez gândurile

Cum se-nfăşoară

Într-un loc numit departe

Închid ochii

Când te văd cum întinzi mâna

S-atingi florile

Şi-nmoi vorbe-n mătrăgună

Pentru cei care rup braţele îngerilor.