Şi nici măcar nu era toamnă. Nici măcar n-aveai pe mâini frunze colorate.
Mă gândeam cum ar fi să-ţi ating braţul şi, surprinsă, să-ţi întorci privirea către mine.
Să-mi spui apoi povestea. Să-ţi las o piatră culeasă dintr-un râu îndepărtat.
Să mă-ntrebi ce m-aduce acolo. Apoi să mă priveşti îndepărtându-mă.
