Erai atât de graţioasă acolo, în tăcere, înconjurată de nebunia unei toamne pe care o tot căutasem, încât nu-mi venea să mai plec. Te-am admirat în aceeaşi tăcere, cu zâmbetul pe buze.
Semănai cu Plath, dar puteai fi la fel de mine o balerină cu talie de fluture. Puteai fi atât de multe într-una singură.
Nici măcar nu vreau să-ţi cunosc povestea. Te-am luat cu mine. Eşti vie.
E suficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu