Ramas bun toamnei

Cand mainile-ncep sa se-ascunda-n manusi iar pletele se resemneaza si-si domolesc zborul sub caciuli pufoase. Cand pasii alearga grabiti de multe ori pentru ca-i tare frig. Cand diminetile-s aspre, lipsite de stralucire si apatice. Cand culorile dispar rand pe rand si crengile-ncep sa semene cu intunecate brate dezgolite. Cand frunzele toate au acceasi nuanta monotona.
Acesta-i un alt ramas-bun. De la o alta toamna.
Aceeasi, de fiecare data...si totusi de fiecare data altfel, de fiecare data se-adauga o nuanta pe sevaletul infinit pe care-l poarta cu ea mereu.

E o dimineata dintr-un sfarsit de toamna. Si tacere adanca. Si pescarusi rotindu-se deasupra apei murdare, in orasul murdar si plin, cu oameni mici, cu false zambete, pasari nefiresc de albe plutind, lin. Ma opresc pentru cateva clipe sa-i privesc. Pentru ca-i usor stranie prezenta lor. Pentru ca marea-i demult pierduta-n timp..intr-un alt anotimp...

Si clipele se pierd, nesimtite, strecurandu-se printre degete ca firele de nisip. Si fruntea se loveste din nou de zidul negru, sangereaza si naucita se retrage...himerele se reintorc ca sa se prinda-n al lor dans nebun si sa te trimita-n vaile sinuoase si neumblate...
Ratacesti...si te pierzi iar si iar..pana cand...se va-ntampla sa nu mai regasesti drumul de intoarcere. Si poate se va mai intampla sa vrei sa te pierzi pe tine ca sa scapi de povara unei altfel de pierderi. O pierdere continua. Pana cand se face gol.

Ma urmareste privirea Annei...chipul ei pe fundalul fulgilor de nea...disperarea si nebunia... si nespusa iubire si...sfarsitul...chipul neinsufletit si incredibil de palid, contrastand cu rochia ei cernita...privirea cea din urma..imposibil de descris..doar simtita.

Da, de multe ori e prea trist. Sau poate nu exista prea trist. Poate exista doar drumuri. Pe care le alegi sau care uneori te aleg ele pe tine. Uneori ma regasesc in chipuri si-n povesti. Uneori aleg negru pentru ca lumina se-ntampla sa raneasca. Atunci cand dezvaluie prea mult..si prea urat. Si-alteori ma-ntreb cum ar fi daca visul nu s-ar sfarsi dimineata, daca nu m-as intoarce de-acolo..de dincolo...

Si-apoi imi aluneca privirea asupra crizantemelor galbene, si simt miros de dovleac copt si gutuie..si de fum..fumul acela din serile reci de toamna..atat de drag si-atat de plin de amintire..si m-arunca inapoi..in timpul in care m-am ratacit...