marți, ianuarie 27, 2009
Dincolo de masti
“In viata teatrul e periculos. Exista pericolul s-ajungi sa te confunzi cu personajele tale si sa uiti cine esti. Teatrul in teatru insa, e altfel. Trebuie sa fii cat mai natural. Pentru ca publicul stie, publicul simte. Stii care e cel mai important juriu..?”
Aici sirul discutiei s-a oprit. Trebuia sa cobor. Din metrou.
Protagonistii dialogului – un pusti de vreo 12 ani si o domnisoara care i-ar fi putut fi mama, sau sora, sau pur si simplu profesoara. Vorbea tare. Usor afectat, mi s-a parut. Pustiul parea serios si cazuse pe ganduri.
Am zambit si m-am amestecat in multime. Parc-as fi vrut sa merg mai departe, doar ca sa vad ce-i mai povesteste. Pentru ca nu se-ntampla in fiecare zi s-asculti in metrou astfel de povesti.
Si pana la urma, unde se termina teatrul si unde-ncepe viata?
De fiecare data cand ma regasesc in fata unei scene, viata ramane undeva afara, undeva departe. Mirosul de scandura e prea diferit de ce se-ntampla dincolo. O simti cu toata fiinta. E o altfel de calatorie, prin alte dimensiuni, intr-un alt timp, pierdut sau regasit.
“Mi-e sila de viata, mi-e sila de oameni...”, spune batranul actor cu voce stinsa si dureroasa, asezat pe podea, o silueta intrezarita printre nori de fum. Si cu toate astea le-a daruit lor viata lui prin teatru. Iar pretul? Singuratatea. Adanca, speciala, dureroasa, dar speciala. Te intristeaza. Dar iti daruieste inevitabil zambete. Tristete plina de zambete.
Si pentru ca-i o lume plina de masti, uneori ajung sa se-ntrepatrunda. Viata si teatrul. Doar ca dincolo de masca actorului gasesti de cele mai multe ori frumosul. Si sufletul. Si bucuria. Sau poate oboseala. Dar intotdeauna viata traita intens, muscata.
In spatele celeilalte masti e doar un Dorian Gray. Care te face sa te-ndepartezi tacut. Cu tristete fara urma de zambet.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
măşti, roluri, feţe, perspective...
îmi aduce aminte de Luigi Pirandello şi de a sa scriere "Unul, nici unul, o sută de mii"...
interesantă experienţă, Mina :)
Seara buna, Dan! N-am citit scrierea de care spui, dar o s-o caut si voi citi. Am scris despre asta pentru ca m-a frapat dialogul celor doi, m-a facut si sa zambesc putin si ma gandeam ca am intalnit si continui sa intalnesc masti la tot pasul. De multe ori e cam trist, alteori surprinzator, uneori poate chiar necesar..Teatrul e o experienta continua pentru mine. Ca si viata, de altfel:) ca doar de-aici pornisem.
Salutari la Oradea din orasul gri:)
Atunci cind vom fi capabili sa vedem in om, dincolo de masca sa, dincolo de determinarile sociale, materiale si estetice, atunci cind vom elibera sufletul, atunci ne vom putea declara apti sa iubim...
Restul... e tacere
Si crezi ca se va-ntampla vreodata ca sufletul sa se elibereze? Poate intr-o lume ideala, poate intr-o lume care a existat odata..sau poate ca de fapt lumea asta ideala e si ea un vis, o himera..Si oare nu e asta cheia enigmei..faptul ca tot ceea ce inseamna traire dispare-ncet, treptat. Asa-i, iubirea n-are masca..uite o tema de gandire si un posibil titlu al unei noi scrieri:)
Cred ca dincolo de ce-ai scris in seara asta..ar fi trebuit intr-adevar sa las si eu un comentariu "plin de tacere". Dar nu m-am putut abtine sa nu spun ceva:)
noapte buna
Poate cheia nu e lumea, ideala sau nu... Poate cheia eliberarii sufletului este un alt suflet... Si cind apare acel alt suflet, apar si trairile, incet, treptat
Noapte frumoasa!
Da, asta-i cheia. Stiu, stiam..doar ca partea sceptica din mine vrea sa creada ca e o cheie pierduta, sau aruncata pe fundul marii, sau intr-o padure adanca din creierii muntilor..
Si mai cred c-ai devenit un intelept:) desi stiu c-o sa ma contrazici:)
Daca asfalteaza astia Vama si fundul marii, nu o sa fie asa greu s-o gasim :)
Al dvs,
wiseman
Trist sfarsitul povestii "vama veche". Dar semnatura de seara trecuta m-a facut sa zambesc. Anyway, n-am spus ca-i aruncata sigur pe fundul marii:) Am ramas c-un singur regret legat de vama, pe care il stii cred..
Hmmm...
Eu am ramas cu marele regret ca in anii '90 mergeam in Costinesti, si nu in Vama, si nu am apucat sa cunosc Vama pe vremea cind era... domnisoara :)
Trimiteți un comentariu