marți, martie 31, 2009
Tell me your first
Am primit ceea ce se numeste o leapsa. Asa ca imi indrept privirea spre copilarie, spre trecut si incerc sa-mi amintesc my first...
Car - cred ca era skoda portocalie a bunicilor cu care stiu ca plecam devreme de tot, la ore mici-mici ale diminetii. Eu, pe bancheta din spate, in patura, inca dormind...trezindu-ma cand soarele era demult sus.
Trip within the borders - daca rasfoiesc albume foto cred ca era undeva la mare, cand inca mi-era teama de apa, cand plajele erau curate, si cand septembrie era o luna perfecta pentru plaja si apa. Primul meu zbor fara ai mei a fost in clasa a 3-a, in tabara la Gura Vaii, undeva langa Dunare, cu focuri de tabara si cu multe zambete.
Trip abroad - oricat de incredibil ar parea, capitolul asta n-are amintiri. In ciuda varstei "venerabile" inca n-am reusit sa depasesc..granitele.
Memory - intr-adevar e mai greu aici. Cu siguranta nu mai stiu care mi-e prima imagine intiparita dar sunt atat de multe si de dragi...cu chipuri blande de strabunici, cu scaune micute de pitici, cu mere coapte pe soba iarna si mirosul de fum (amintire pe care-o port mereu cu mine), cu privirile luminoase ale bunicilor...cu povestile lungi pe care mi le citea mama, cu papusa imensa pe care atat mi-am dorit-o si care era jumatate cat mine...cu pozne din tabere in fiecare an, cu bobul rosu cu care ma plimbau ai mei iarna...cu rochite si caciuli pe care mi le facea mereu una din bunici...de obstinatia cu care-l asteptam pe Mos Craciun pana cand inevitabil adormeam...
Pet - cred ca a fost Edy, o catelusa pe care o vad zburdand prin curtea bunicii de-a lungul intregii copilarii...si care mi-a fost tare draga.
Crush - alt capitol unde amintirile sunt prea pastelate...sunt doar franturi..cum ar fi pe la 5-6 ani la mare cand beam citronada la barul hotelului cu un pusti care probabil avea vreo 7-8..sau in tabara in clasa intai cand eram absolut fascinata de elevul dintr-a XII-a care avea camasa in carouri, par mai lung si canta la chitara...
Discovery - poate desenele animate si filmele la video...cu siguranta volumele cu povesti de care nu ma mai saturam...si prietenia cu bibliotecara care-mi dadea carti pe care nu le gaseai de obicei in rafturi...
Job - era intr-o editura la ultimul etaj dintr-un corp al Casei Presei, de unde vedeam tot orasul, de unde am privit ploi, unde am cunoscut oameni faini, am invatat sa mai cresc..de unde practic a inceput cealalta viata a mea...
Idol - nu stiu daca-l pot numi idol, dar pe la varsta de 4-5 ani ma tineam tot timpul dupa unchiul meu, care imi facea jucariile sa dispara in mod miraculos parand ca le manca, care-mi era complice, imi punea s-ascult povesti la pick-up, avea multi prieteni si-un stil de viata usor boem...il priveam cu ochii mariti de uimire si bucurie ai copilului care descopera un partener de joaca si in acelasi timp cel mai bun prieten...
Creation - nu aveam niciun fel de talent..prin scoala generala..erau complicate si orele de lucru manual, si pictura...asa ca singurele mele creatii erau compunerile, pentru care luam aproape intotdeauna note bune.
Si iata, dupa o perioada mai indelungata de pauza..au fost cateva crampeie de amintire de la subsemnata, intoarsa de curand si poate doar pe jumatate in orasul gri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
frumos... tare frumos... stiam eu ca scot niste povesti frumoase de la tine... cu bunici si mere coapte...
bine ai revenit (pe jumatate) subsemnato cu amintiri frumoase :)
Ma bucur ca ti-au placut:) is multe, dupa cum am mai spus, si mi-au adus zambet pe buze.
No, Papuashule, bine v-am regasit:) Si mie mi-o fost dor de voi. Cred c-o sa plec mai des de-acum incolo:))
"Croieste o poarta mai mare, Tata ceresc, pentru ca nu pot trece. Tu ai facut-o pentru copii, iar eu am crescut fara sa vreau. Daca n-o vei face mai mare, fa-ma pe mine mai mic, te-as ruga. Intoarce-ma inapoi la vremea cand viata era vis."
(Miguel de Unamuno)
Cat de faine vorbele astea, dar cat de incarcate de melancolie pentru timpuri demult pierdute...si poate e un paradox faptul ca sufletele-s mari atunci cand suntem mici..si pe masura ce crestem sufletele multora se micsoreaza..multumesc, emi. zi faina sa ai
nu-mi multumi , eu iti multumesc ;)
Trimiteți un comentariu