Ma iei si pe mine-n poveste?

O sa-mpletim cele mai frumoase istorii. O sa povestim despre viata ca basm. Despre tot soarele de-afara si din suflete. Despre zapezile cuminti prin care-am colindat. Si despre rasetele nebune undeva in compartimentul vreunui tren care ne ducea hat-departe.

Iar paginile astea vor fi zugravite cu vise balaie si brune. Cu nori pufosi, cu ploi de petale roz-albe, cu case vechi, cu zambete si-ngandurari, cu cate-o lacrima ratacita, cu cate-o ploaie nebuna sau cu puf de ceata. O sa fie-un colt al lumii care-a uitat sa se mai priveasca-n oglinda si sa vada cat e de frumoasa.

O sa-mi strig muza pe toate numele. O s-o trag de manecile lungi, o sa-i trimit o imbratisare si ea-mi va darui cuvintele mult-dorite. E si ea o prezenta tacuta, dar o simt intotdeauna, chiar daca de multe ori ma supara zgarcenia vizitelor ei. De data asta voi sta treaza si-o voi astepta la fereastra. Va aparea de nicaieri, neasteptata si stranie.

Va fi furtuna, asa cum a fost noaptea trecuta. Salbatica, fascinanta, uluitoare, halucinanta...cu plopi ingenuncheati de Maria Sa, Vantul, cu intunecare si nebunie de verde, cu apa siroind si fulgere ce vor lumina chipul inmarmurit pe marginea unei ferestre. Si-mi voi dori sa-i astern darul cu o pana-nmuiata-n cerneala la lumina unei lumanari si cu degetele patate...

Voi zambi mult amintindu-mi despre culori rasarite din ferestre, din oameni si din noi. Despre momentele cand ma dojenesti, despre incapatanarea ta si despre rabdarea mea, despre calmul tau si despre incrancenarea mea, despre dorinta de a ierta si despre neputinta de a uita, despre aripile mele nebune si despre felul in care incerci sa-mi temperezi zborul pentru ca ele sa nu se izbeasca iar de pamant.

Si partea cea mai frumoasa este ca asta-i doar un inceput de poveste.
“Mina, da-ti repede mainile la o parte ca fuge peisajul!”
Da, si peisajul va fugi poate intr-o fractiune de secunda. Dar vor veni altele. La fel cum alti fulgi se vor ascunde iar printre pletele-ntunecate si printre cele-nsorite. Sau alti stropi de ploaie vor poposi asupra acelorasi siluete pe care le poti zari intr-o seara, candva, la apus, pe-un zid de veche cetate, in fata unei case verzi, tesand si-mpartasind ganduri multe, nimicuri sau poate cele mai ascunse taine.

Va fi o calatorie cu nuante, zambet si plutiri. Stiu sigur.