In adancul padurii, unde toamna se lasa-ncet sfasiata de suflul unei alte ierni. Unde ramurile copacilor sunt brate labirintice, nesfarsite, care acopera, care se prind intr-un ultim, nebun si chinuitor dans. Al iubirii si al mortii. Pasii se-afunda in patul de frunze. Culorile-s duse toate. Si cerul apasa greu. Taietura aspra a vantului pe obraz, patrunzand printre plete…
Uneori tipatul din suflet e-asurzitor, te copleseste si te doboara. Si nu mai vrei drept martor decat padurea, muntii-ascutiti, apele furioase..si-ncepi a visa un somn lung acoperit de frunze. Un somn fara vise. Si fara zbaterea dureroasa de aripi..
Cuvintele incearca s-ascunda tipatul. Privirile se pleaca la randul lor pentru-a pastra aceeasi taina. De-ar putea unghiile sa sfasie pieptul, ar elibera focul verde.
Si-atat. Nu mai stiu sa scriu. Sau, mai bine spus, nu mai stiu sa imbrac in cuvinte glasul interior.
Am pierdut firul povestii. N-as putea s-o scriu mai bine decat ma scrie ea pe mine.
6 comentarii:
ce atmosfera frumoasa de toamna tarzie. a fost urmata de vin fiert dupa? :) asa ar fi frumos :D
Frumoasa..nu stiu ce sa zic. Da, era frumos intr-un fel coplesitor. Si trist. Si da, a fost urmata de vin fiert:) seara tarziu in noapte, cu mere si portocale in el..
ce trist ...
nOT :))
imi platze casutza velde! palca e casuta de tulta dultze a unor pitici...
Banuiam c-o sa-ti placa. Si nu era singura, sa stii. Si culmea, erau unele locuite. Muschiul verde de pe acoperis ti s-a parut ca seamana cu turta dulce, cred eu..
Asa ma gandeam cand am vazut-o..."casutza din poveste".
Investmantata in verdele meu drag...
stii ce e si mai culmea? ca mi-ar placea o asemenea minunatie... din tulta dultze :P
Trimiteți un comentariu