Cuvintele mi-au strapuns degetele
Au tasnit in noapte
Si-au intrupat silueta pierduta
Din praful inserarii.
Orasul...doar un pretext
Al nostalgiei pentru strazi pustii
Al dorului de-ntunecate felinare.
Sunt o-ntrebare
Cu mai multe raspunsuri
Si cu niciunul.
Griul e o scuza
Pentru vise
Si pentru culori.
Pedeapsa-i gandul
Oglindindu-se in mine
Doar amintirea-i adormita
Dincolo de fereastra inalta
Dincolo de ziduri imbatranite
Dincolo de tine.
Cu bratele-adunate
Din apele verzi ale somnului
De demult si dintotdeauna
Imi vei culege
Neintelesele soapte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Ceea ce n-ai gasit pana acum aici...s-a nascut dintr-un zambet. Unul rar:)
Cat de frumos suna:
"Griul e o scuza
Pentru vise
Si pentru culori."
Da..si pentru mine va ramane un vers cu totul special. Care-a aparut pe neasteptate, rasarit practic din cuvintele altcuiva:)
Trimiteți un comentariu