Un fel de legământ. Al meu cu mine însămi.
Am avut emoţii. M-au deranjat curioşii. Cum mă deranjează, de obicei, aglomeraţia. Prea mulţi strânşi într-un singur loc.
Ştiu, mereu am nemulţumiri.
Uite, mi-ar fi plăcut la nebunie să fie toamnă.
Mi-ar fi plăcut să nu fie soarele atât de agresiv.
Aş fi vrut mai mult Lumină.
Şi o rochie lungă, neagră.
Dar a fost bine. Am avut emoţii.
Şi mi s-a strâns puţin sufletul când am văzut mormântul aşa…uscat.
Cu toate că mereu ei vin pe la tine, am avut o senzaţie de părăsire.
A fost prea puţin, mereu e prea puţin.
Da, Timpul, la el mă refer.
Mai am un vis, Rege Şopârlă – să existe o dată viitoare şi să putem sta de vorbă pe-ndelete. Ştii tu, un dialog cosmic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu