File de Noiembrie

Tăcerile se strâng în jurul frunzei

Începe plutirea spre ţinutul de jos

În singurătatea pereţilor albi se desenează migrene

Din când în când îmi privesc degetele stând pe gânduri

Sprijinite de silueta creionului

Îmi aşez paşii în urma vorbelor tale.

Serile curg prea greu în staţiile de metrou

Chipurile lor îmbătrânesc, în fiecare secundă

Alerg spre copacii transformaţi în praf colorat

Şi trag aer în piept până începe să mă doară

Îmi înmoi vârful pantofilor în acoperişul toamnei

Când traversez parcul în goană

Când n-am timp să mestec dimineaţa pe-ndelete

Îmi zâmbesc mie şi-mi promit

Că n-o să mă pierd.