joi, octombrie 27, 2011
Pe ape
În barca legată cu funia vântului o să-mi pun gândurile, întristările
O să le-ndes pe toate una-ntr-alta, aşa încât se vor strânge până la sfărâmare
De teamă să nu le las singure, se vor agăţa de mine cu mâini, braţe şi suflet
Mă vor zgâria, vor striga cu glasul lor de neauzit, îşi vor încerca puterile toate
Dincolo de fereastra arborilor, mă vei privi şi-mi vei da tăcere.
Mă voi desprinde din îmbrăţişarea lor şi le voi da drumul pe apă
O vreme, barca va tot pluti, vegheată de nori
Pe urmă, furtuna o va lua în stăpânire mestecând-o cu colţi împietriţi
Bucăţi de lemn, amestecate cu negură, se vor prelinge pe trupul ei fără contur
De fiecare dată când plouă, din cer mai curg bucăţi din mine
Uneori mă las dezvelită-n faţa lor, îmi înalţ bărbia, îmi strâng pleoapele
Aştept să-mi pătrundă prin piele, să-mi cânte iar prin vene
“Să nu fugi de tine,
Să nu te prefaci în nisip
Vântul o să bată
Şi te va purta
Te va dezmierda
Prin anotimpuri
Printre alte timpuri
Să nu te trădezi
Nu-nceta să crezi.”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
..superb
nici nu mai stiu ce sa zic...! m-ai lasat mut ...!
imi place cum scriii dar mai ales ce si cum postezi ...!
ps o nota de optimism nu ar strica ....acum ca ti-ai inecat grijile si poverile in apa ..!!
Ei, mă copleşeşti. Eşti tu subiectiv:)
Mă bucur tare mult, ca de obicei, când cineva îmi scrie astfel de cuvinte. Mai ales când e vorba de tine:)
Optimismul e şi el prin zonă. Dar prudent.
Am mai spus-o. Felul în care scriu nu are legătură întotdeauna cu ceea ce se întâmplă în viaţa reală. Da, vine din mine, dar sunt laturi şi laturi. Nuanţe.
Este bine. Şi asta e tot ce contează.
... "sa nu te tradezi, nu-nceta sa crezi"...
Frumos cantec de limpezire... si de trezire, cu tinere acolo, in crederea intru...
Intotdeauna iesirea e mai frumoasa, dupa cate o trecere prin apa limpezirii.
Drumuri bune sa ai, cu trecere buna prin vanturi si ploi, cu iesire in soare si senin.
Dragă Mikka, e o bucurie trecerea ta pe-aici.
Frumoase vorbe, îţi mulţumesc.
Şi adevărate. Pentru că ieşirea e frumoasă, copleşitoare. Cu atât mai mult când au muşcat din tine vânturile, ploile.
Dar uneori chiar şi ele-s mângâietoare:)
Trimiteți un comentariu