Undeva in Transilvania. Unul dintre locurile unde doream sa-mi asez pasii. Vechi. Piatra. Istorii de demult. Tocmai ceea ce iubesc - "de demult". Nu seamana chiar cu un castel. Dar piatra-i devorata de timp. Iar treptele scartaie. Si e suficient. Este altfel. Un sat adormit intr-o amiaza de vara. Lazarea.
11 comentarii:
mi-ai luat-o inainte...
frumoasa atmosfera transmit fotogrfiile
Da, ti-am luat-o:) dupa cum observi, nu voi respecta firul cronologic.
Multumesc:)..ma bucur ca ti-au transmis o stare pozitiva:) atipic pentru mine..stiu
si acum, noi cititorii ambelor bloguri, trebuie sa asteptam sa vedem care din voi doi ajunge primul la un post despre Bucuresti?sau acasa? :)
Hmm..avand in vedere ca subsemnata n-a facut poze in Bucuresti intrucat nu prea o inspira orasul natal, nu-i greu de ghicit cine va ajunge primul:)
go Boby! go Boby!
Si mie imi place piatra roasa de timp, ascunde multe (trairi)...
Foarte frumoase fotografiile!
Stiam eu, prima data anul trecut cand ti-am descoperit blogul, ca avem cateva lucruri in comun:)
Inca odata, ma bucur ca ti-au placut:), draga Deona.
O sa mai urmeze, sper, imagini cu vechi cetati ce-ascund atatea povesti printre ziduri...
De-abia astept fotografii noi, cu ziduri, pietre, cetati...
Te-am pupat!
P.S.: In ultimul timp am avut activitate doar pe blogul de fotografie:
www.galeriadefotografii.blogspot.com
Sper s-apara cat de curand. Dupa cum cred c-ai observat, nu prea am postat fotografii pana-acum..poate pentru ca modul meu specific de exprimare e altul..cuvintele imi sunt mai bune.."prietene":)
Dar, asa cum se spune, pesemne o imagine e uneori mai graitoare decat o mie de cuvinte..
Te-am pupat si eu:)
@franciska - o sa ajung si la Buc cindva, dar mai am f mult pina acolo...
Trimiteți un comentariu