Cannelle

Ca nişte scrisori care-au rămas pe fundul unui sertar

Şi-au păstrat mirosul hârtiei când îmbătâneşte

Aşa mi-au fost zilele

Griul s-a-necat în atâtea culori, eu am ameţit

Şi n-am ştiut să mă bucur altfel decât privind

Încercând să mă pierd de mine

N-am avut bicicletă şi n-am cules ciuperci

Dar am găsit povestea fără sfârşit a pietrelor

Patru pisici negre m-au studiat din toate unghiurile

Vrând probabil să-mi afle potenţialul de vrăjitoare

Genunchii mi s-au lipit, bineînţeles, de Scorţişoară

Nu pentru că-i lipsea un picior

Nu pentru că purta cer de vară în ochii lui pisiceşti

A fost una dintre întâlnirile despre care ştii dinainte cum vor decurge

Iar el era doar una dintre fiinţele pe care moartea le sărută un pic

Încă din timpul vieţii, atingându-le discret şi reversibil

Prin întunericul casei şi prin timp,

Parfumul de schinduf, de lemn

Bunica.