Ganduri incercanate

Cararea ce duce spre fruntea ta
E strajuita de felinarele rosii
Siluete metalice, ochii ai noptii
Printre care ma pierd
Si cerul creste-n mine
Cu fiecare pas sovaielnic
Cu toate temerile transparente
Cu cioturi atarnand dureros
In urma trecutelor aripi.
Ma vei zari trecand 
Prin acelasi oras cernit si zgomotos
Cu familii prozaice, fara de viata
Care privesc toamna ca pe-un dusman
Si care-s mai putrede
Decat cadavrul pur al unei frunze
Vezi, de-asta-n jur n-admir nimic
Imi caut linistea 
In venele-mpietrite ale zidurilor
Si merg in cercuri desirate
Pe-oglinzile-nserate ale lacului uitat
Pictate cu matase verde si cu taine
Prin paduri cufundate-n somn adanc
Strecurandu-ma
Printre hidoasele vietati cu doua picioare.
Printre statuile aurii
Prin ani
In fiecare zi putin mai departe.
Ma-ndrept spre dincolo dintotdeauna
Cu degetele pline de cuvinte
Cu parul plin de vant
Cu tample zburatoare.
Si totul moare, doborat de-acelasi ucigas perfid
Da, Timpul care niciodata nu se strica
Care ne priveste indiferent
Ne-mbratiseaza mut
Si ne saruta tradator.
Uneori ma transform in adiere
Colind pe strazi uitate si prin piete
Zambesc adormitor pe genunchii stransi
Zambesc ramurilor
Pe care s-au ratacit uscate doua mere
Si-nchid ochii.
Razbate din fructe trecerea
Din mine razbat strigate muscate
Pe gene se preling stropi mari
Si stele-nghetate.
O sa tac
N-o sa-ti mai spun nimic
Si voi pleca iar
In dimineata-necata-n ceata.