Şi care mă atrage-ntr-un vârtej
Tocmai pentru că ştiu atât de puţin despre ea
Pentru că nu ştiu ce este, nici de ce
Nu ştiu mai nimic
Nici măcar s-o scriu
Şi dac-ar fi o fantomă, cu-atât mai bine
Pentru că nu mă mai tem
De când am coborât printre ele
De când le-am simţit suflul călătorind printre noi
Şi dac-ar fi murit, cu-atât mai mult
Pentru că moartea, ştim cu toţii
Nu-i decât trecere, prefacere
Şi uneori prea multă tăcere
Nu ştiu dacă iubirea poate fi şi-n lipsa credinţei
M-am aşezat la picioarele ei, atât
Şi o iubesc fără să-ncerc să-i smulg toate tainele
Fără s-o înţeleg pe deplin
Într-o zi poate vom ajunge să mergem împreună
Sau poate nu ne vom ţine deloc de mâini
Nu va mai fi niciun sfârşit,
Nici măcar dacă soarele-ar uita să se mai trezească
Nici măcar când oasele vor fi una cu vântul
Când nu vor mai fi nici oameni, va supravieţui
Pentru ca Ea este în toate.
Un comentariu:
:X:X
Trimiteți un comentariu