Chiar s-a deschis cerul
Printre pereţii pastelaţi
Ţi-ai strecurat braţul lung
M-ai tras înăuntru
M-am trezit rostogolindu-mă printre nori
Credeam că era un clişeu
Mă scufundam aievea în puf de ceaţă
Tu mă priveai zâmbind - “Vezi că poţi?”
Ne-am plimbat prin cerul ăsta deschis
Intrarea – invizibilă ochilor neştiutori
De poveşti şi de iubire
Cu gust de pepene auriu şi de pâine,
De-un singur cartof împărţit
Şi presărat cu praf de zâmbet
Cu mirosul dimineţilor reci de toamnă
Care nu mai vine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu