marți, februarie 21, 2012

Curând




Împins de vânt

Gândul a alunecat

Pe fereastră

Prefăcându-se

Într-un neobişnuit

Semn de carte.



Dintre file curg acum

Câteva flori metalice

Un fluture

 
Amintirea unor pasteluri
 
În care respiră
 
Toate nuanţele posibile
 
De gri
 
 


Dorul depărtărilor

Marea dizolvată-n priviri

Linişte.

2 comentarii:

Oana spunea...

Mina, surpriza a fost asa mare ca am ramas fara vorbe.. oricum cred ca mai puternica decat orice cuvant al meu e o bataie de inima.. sper ca se aude .. iti multumesc

mina spunea...

Cu plăcere.
Sper că a fost plăcută. Surpriza.
Şi a mea a fost la fel când am primit aşa un dar special.
Am ştiut din seara aceea că vor apărea măcar câteva rânduri.
Pentru că m-am bucurat.
Sigur s-a auzit:)