joi, decembrie 04, 2014

De seară



Dragă domnule R.,

Mă bucur că te-am întâlnit. Mă bucur că te pot asculta cu un zâmbet gata să apară de fiecare dată când umpli încăperea cu poveşti. Sunt poveşti serioase, ce-i drept, dar felul în care le spui e unul plin de farmec.

Mă bucur că, deşi se vede că eşti obosit şi că timpul îţi apasă pe umeri, ai puterea aia care vine din interior şi care luminează.

Mă bucur că aflu, mult mai târziu decât s-ar fi cuvenit, poate, cum e să fii un profesor care te face să uiţi tu însăţi de oboseală, de frigul dintr-o sală înaltă şi de ploaia îngheţată dintr-un neverosimil decembrie.

Mi-a plăcut mult cum ne-ai povestit aseară despre plimbările fără ţintă şi despre întâmplările frumoase pe care ţi le pot oferi.
Despre istorii dintr-un Bucureşti care nu mai există. Despre ceaiuri pe datorie şi despre clădiri pe care aş fi vrut să le mai pot descoperi. Cu o altă viaţă, cu alţi oameni.


Şi, după cum mi-e obiceiul, nu te-am putut opri pe scara întunecată să-ţi mărturisesc această bucurie secretă. Ţi-am scris doar rânduri pe care nu le vei citi niciodată.

Niciun comentariu: