joi, aprilie 04, 2019

Miercuri în aprilie



Nu-ţi plac casele vechi, cu poveştile lor ascunse în praf

Şi aerul care apasă şi te face să fugi

Lângă tine tăcerea e atât de plină

Că-mi simt gândurile izbindu-se unul de altul.

Totul e în ochi, între noi se-ntinde un drum de „nu ştiu”

Palmele nu schiţează nici măcar un gest prin aer.

Am mers atât de mult la braţ cu timpul

Încât abia acum învăţ să văd.

Am desfăcut atâtea bucăţi din mine

Le aşez într-o ordine cu care fac de-abia acum fac cunoştinţă

Într-o primăvară deghizată parcă în noiembrie

Seara, prin luminile oraşului.

În urma mea, cel mai frumos glas îmi strigă: „măslinuţă”

Nu pot decât să caut chipul sub părul care-l acoperă pe jumătate

Şi privind zâmbetul plin de pistrui care mi se arată

Să-i dau îmbrăţişarea în care e tot mirosul copilăriei.

Mă îndrept apoi grăbită spre locul de deasupra cuvintelor

Unde te voi găsi învăluit în „poate”

Şi într-un vânt care nu ne mai împinge odată unul spre altul.


Niciun comentariu: