marți, septembrie 29, 2009

Floare de lotus la poalele vechii cetati





Mi-a ramas intiparita, din nou, acea senzatie incredibila de liniste descoperita-n plina zi.
Simplu de tot. Incredibil. Am fugit asa departe de oras, departe-n munti, ca sa regasesc frumusetea uitata a simplitatii.
E-un dor ce ma-nsoteste tot timpul.

7 comentarii:

Oana Dima spunea...

Frumoasa tare fotografia cu floarea de lotus! :)

mina spunea...

Multumesc mult, Belle Deona, e o surpriza tare placuta si surprinzatoare vizita ta:) Cam la fel ca aparitia acelui lotus departe-n muntzi:)...o zi frumoasa din orasul gri:)

Oana Dima spunea...

Voi deveni o clienta fidela a blogului tau! E frumos tare! ;)
O seara minunata!

mina spunea...

Ma bucur si mai mult:) mai ales ca aceste cuvinte vin din partea unei persoane ca tine:)
Seara faina la Suceava...(unde, by the way, am poposit si-n vara asta, chiar in toiul unui festival medieval la cetate..)

Boby spunea...

am ajuns si eu la floarea de lotus
:)

Anonim spunea...

E trist totusi ca e nevoie uneori sa plecam, ca sa regasim ceea ce e atat de frumos in noi (si in jur). Ideal ar fi sa purtam frumosul tot timpul cu noi, si sa fim constienti de el mereu. Ca sa putem mai bine sa-l dam si altora... Dar cand vezi muntii cum te cheama si padurile cum iti soptesc sa vii in ele... parca-i mai usor sa iti dai seama de ce in oras nu simti acelasi lucru... Nu la fel de intens cel putin...

mina spunea...

Nu ma uit foarte des in urma, asa ca acum ti-am descoperit comentariul.
Adevar graiesti. Niciodata nu poti simti la fel cum se-ntampla in adancul padurii, sus intr-un varf de munte.. E ca si cum viata acolo incepe si se termina.
Si da, nu cred ca poti simti cu adevarat frumosul naturii decat daca stii sa privesti frumosul in general.
Doar ca in orasul gri e mai greu de (re)gasit.
Insa imaginile, amintirile, le porti mereu cu tine, odata ce se nasc. Si-atunci devine putin altfel.

Multumesc pentru randuri:)