marți, octombrie 19, 2010

Oase de lebada

Vei cobori din inserare
Sfasiind cele noua straturi de cer
Scuturandu-ti intunecarea corbilor
De pe brate.
Ma vei ridica din iarba-nghetata
Si-mi vei citi minciuna
Pe buzele palide
Ale serafimilor.
Vei sti atunci
C-am aruncat stele-n ochii soarelui
Ratacirea lui oarba
O vei zari in palmele-mi scanteietoare
Pe tamplele zbrobite
De privirea ta muta
Se va aseza frigul.
Imi vei culca neadormirea
Pe oase de lebada.
Acum doua secole
Mi-ai spus "noapte buna"
Te-ai strecurat in manunchiul de umbre
Si m-ai parasit in lumina.

4 comentarii:

MB spunea...

e altfel decât aș fi gândit-o. e cum ai imaginat-o tu..
oasele de lebădă sunt calde, blânde, exact cum le spune numele. nimic înfricoșător, înfiorător. totul e la locul său. așa cum ar trebui să fie..
mulțumesc
:)

mina spunea...

Cu placere.
Banuiesc ca-i normal sa fie altfel.
Stiu c-ar fi trebuit sa fie blande si sa inspire tacere moale..
In fine..pur si simplu asa a iesit..

MB spunea...

și a ieșit foarte bine
:)

mina spunea...

Ma bucur..nu eram sigura..ca de obicei:)