Presara stropi de somn peste ruinele pierdute prin mine
Indeparteaza urmele prelungi
Lasate pe chip de palmele-aspre ale vantului
Mai spune-mi odata povestea
Priveste-ma pe treptele-nsingurate de piatra
Si-asculta zbaterea copacilor.
Nesfarsitele taceri imi insangereaza gandurile
Si-mi zgarie foile albe.
Spune-mi ca-ntunecarea zorilor e doar o iluzie
Ca nu ma voi indeparta cu maini inghetate
Si ca te voi regasi in odaia cu oglinzi uitate
O sa-mi auzi pasii
Si fosnetul cald al faldurilor lungi, purpurii.
Va fi sfarsitul celor o mie si una de plecari
C-un zambet resemnat, visul se va lasa sfasiat intre noi
Imi vor curge frunze din ochi
Uimita, ploaia mi se va-nfasura strans in par
Si va tresari plutind spre asteptata mangaiere.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Printre ruinele mele se scurge somnul.
Umbrele prelungesc palmele vântului –
Îndepărtează de la mine povestea,
Nu-mi privi însingurarea de piatră.
Copacii se zbat și gândurile
Sângeră pe tăcerea foilor albe.
În zori, spune-mi că sunt doar o iluzie
Care se-apropie cu mâini înghețate.
În odaia uitată un foșnet cald, purpuriu,
Sfâșiat în o mie și una de plecări, de
Veniri. Între noi – doar o ploaie
Ca o mângâiere așteptată, tresare,
Plutește, se-nfășoară strâns pe noi.
Îmi vor curge frunze pe ochi.
Uimit, vei pluti zâmbind resemnat.
Tresarirea fosninda-a ploii
Chipul se va pleca,
Povestea se va ascunde-n spatele genelor
Plutirea cenusie
Un pastel prins in noi
Printre atatea plecari
Vei dezlipi frunzele
Una cate una.
Sfasierea ma va-nfasura purpuriu
Insingurarea de piatra
Ti-o voi strivi cu palmele.
Cu tacuta uimire
Se vor deschide gandurile-n fata ta.
Trimiteți un comentariu