Vorbesc despre gustul vechi
Al tradarii.
Parfumul de galben auriu
De rosu calator prin nesfarsite nuante
Povestesc despre adiere
De Eva.
Licoarea racoroasa ascunsa-n coaja
Curge-a desfatare ascunsa.
E gustul in fata caruia
Ingerul isi pleaca tacut privirea
Isi scutura aripile
Si-si ia ramas-bun.
Umbre si lumina
Dulce si-amar
Se oglindesc in straiele-i prelungi.
E gust de om
Si de pacat.
2 comentarii:
...in orice caz observ o alta abordare ....! mai observ ...ma rog cred eu k tzi-ai schimbat cercul de prieteni ...! felicitari scrii din ce in ce mai profund si mai pe placul meu
Observatiile tale sunt foarte...adevarate. Da, ceva s-a schimbat. Radical:) si e tare bine.
Si da, am intalnit altfel de oameni. Oameni frumosi. Si speciali:)
Dar aceasta...noua abordare nu este doar meritul meu. Trebuie sa-i multumesc pentru asta omului care mi-a asezat aripile la loc...
Iti multumesc mult si tie. Si ma bucur mult c-am ajuns sa aud (sa vad) astfel de vorbe din partea ta:)
Trimiteți un comentariu