Ti-am regasit privirea
Calatorind
Pentru a nu stiu cata oara,
Pe chipul brazdat de umbre
Al lunii.
In orasul murdar de oameni
Ne-am zambit tacut.
Imaginea fulgilor agatati de gene
Ti-a ridicat pentru o clipa
Colturile buzelor.
Am descifrat iar
Rosturile-uitate-ale zapezilor
In nemarginire.
Adancul palmei tale rasfirate
Salas cald
Pentru obrazul adormit.
Dincolo de gulerul intunecat al hainei
M-ai luat cu tine
Intr-un altfel de tinut.
Sunt zile-n care-mi arati
Si altele-n care ma lasi sa ghicesc.
Visez
Sa daruiesc cate-o felie de somn
Presarata cu boabe parfumate de cafea
Noptilor tale.
Zilelor,
Cate-o scriere neterminata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu