joi, februarie 17, 2011

Moarte matinală

M-ai izbit cu tâmpla de-un capăt al somnului

Aruncându-mă prin întuneric

Tocmai când, zgâriind uşor stratul subţire de gheaţă,

Aşternut pe ochii uimiţi ai păsărilor

Unghiile se scufundau în sângele cald.

Am căzut prin tine lăsând în urmă dâre stacojii

Urmărită de privirea lor goală

Cu gheare minuscule prinse-n păr, de umeri şi pe degete

Printre aripi înnebunite, lovind ziduri invizibile

Printre ţipete gâtuite de-o spaimă necunoscută.

Pe haina albă-a pământului, trupul meu prăbuşit

A cerşit iertare printre cadavrele înaripate şi oarbe

Răsfirate fără voie-n dimineaţa fără culori şi glasuri

În care soarele şi-a plecat fruntea şi pleoapele

Acoperindu-şi tăcut paşii cu nori încercănaţi.








Niciun comentariu: