marți, mai 18, 2010

And so it is



Draga Damien Rice,

Ne copleseau culorile in toamna-n care te-am descoperit. Mi s-au amestecat randurile cu vantul.

Varfurile degetelor mi-au fost atat de nerabdatoare, privirile-asa de cautatoare, iar sufletul...a cantat, a tipat, a zburat sus pe nori, prea sus pentru puterile mele. Acolo unde era cea mai adanca teama. Acolo de unde-am stiut ca ma voi prabusi.

N-a fost un gest sinucigas. Sunt inca vie. Prea vie ca sa nu mai simt chemarea salbatica a padurilor si-a apelor inghetate. Ochii mei povestesc ceva despre o liniste transparenta. Dincolo e-o mare nesfarsita si necunoscuta cu-ntunecate corabii calatorind spre tinuturi stranii.

Cu toate astea, timpul din care-ti scriu e cel al unei primaveri care te-arunca printre copaci infloriti, cu parfum de verde crud si de ploaie, cu promisiunea teilor plutind undeva-n apropiere. Mirosul bun de pamant. Si peste toate salcamii prin care deja si-a trecut palmele o nerverosimila toamna. Am momente-n care sunt prea usoara. Am senzatia ca-mi voi lua zborul cu-adevarat. Si altfel de momente in care cerul e prea greu iar prin vene-mi curge plumb.

Si-atunci mi-arunc pelerina-ntunecata peste umeri, imi las parul acoperit de gluga si ma pierd din nou. Printre stropi marunti, printre copaci, prin mine si prin timp. Il sfidez. Uneori ne oprim si ne privim unul pe altul incruntati. Imi cunoaste secretul. Foloseste de fiecare data teama pentru-a ma ingenunchea.


Cand a plecat, mi-a-ntins o mana. Si mi-a lipit o frunza palida pe suflet. Chiar daca-i departe si copacii-s nebuni, o parte din mine miroase-a toamna. Sunt fata fiecarui anotimp.

Si-s vie! Chiar daca o parte din mine nu pare-a fi pamanteana. Chiar daca uneori pasii nu mi se-aud iar gandurile mi-s mai asurzitoare decat vuietul unei mari furioase. Chiar daca uneori noaptea-mi cerne melancolii pe crestet.




2 comentarii:

andrei spunea...

Try this...
"There, in the radiance of deceit
A broken body and a shattered mind
Screaming without making a sound
So weak and weary from it's defeat
Forever detached from a world of dreams
Left staring into bottomless perdition
Deep down where lasting torments await
Draped in unquestionable delusion

There, in the radiance of deceit
Facing final submission"

----------
Forest Of Shadows - Submission

http://www.youtube.com/watch?v=FihhWoAeZ5M

mina spunea...

"...plin de tacere si de litere invizibile..."