duminică, mai 09, 2010

Orologiul



C. Baudelaire
Chinezii vad ora in ochii pisicilor.
Intr-o zi un misionar, plimbandu-se printr-o mahala din Nanking, baga de seama ca-si uitase ceasornicul, si intreba cat era ceasul pe-un baietas. Strengarul cerescului Imperiu statu mai intai la indoiala; pe urma, razgandindu-se, raspunse: "Ma duc sa va spun".
Putin dupa aceea, se ivi din nou, in brate cu un cogeamite motan, privindu-l, cum se zice, in albul ochilor, spuse fara sovaire: "Nu e inca amiaza de-a binelea!" Ceea ce era adevarat.
Cat despre mine, daca ma plec spre frumoasa Felina, asa de potrivit numita, care in acelasi timp e cinstea sexului sau, mandria inimii si parfumul spiritului meu, fie ca e noapte, fie ca e ziua, in plina lumina ori in searbada umbra, in adancul ochilor sai adorabili vad intotdeauna deslusit ora, intotdeauna aceeasi, o ora vasta solemna, mare ca spatiul, fara impartiri in minute si secunde - o ora neclintita, care nu e insemnata pe orologii, si in acelasi timp domoala ca un suspin, repede ca o aruncatura de ochi.
Si daca vreun nepoftit ar veni sa ma tulbure cand privirea mi se odihneste pe acest delicios cadran, daca vreun Geniu necinstit si neingaduitor, un Demon al contratimpului, ar veni sa-mi spuna: "Ce privesti acolo cu atata grija? Ce cauti in ochii acestei fiinte? Vezi cumva ora, muritor risipitor si lenes?", i-as raspunde fara sovaire: "Da, vad ora; e Vesnicia!"

Niciun comentariu: