La marginea iubirii-ntunecate
Speranta agonizeaza
Cu brate resemnate
Lipite de solzii-aspri
Ai pamantului.
Povestile-s o limba moarta
In ochii goi
Ai victimelor austere.
Resemnati, zeii-si privesc chipul
Schimonosit
In oglinda sparta de vant.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu