miercuri, septembrie 01, 2010

On the road to nowhere
























E-asa de multa vreme de cand se tot tes in mine scrierile, c-am uitat inceputul. Prea multe culorile. Prea multe vorbele. Iar tacerile...Numai tu stii sa zambesti tacerilor mele
. Esti acolo fara sa existi. Iar eu respir, desi razele mi-au apus undeva departe, dincolo de campuri pustii, intunecate.

M-a lovit fiecare oftat in noapte al clopotului vechi. Mi-ai ascultat tresarirea, nelinistea, si te-ai incruntat. Am simtit povestea inainte s-o aud. Asa cum te-am simtit inainte sa te privesc. Ti-am vazut plecarea in necunoscut. Si drumul lung.

In noaptea aia de vara, sub cerul ala tacut, a venit pentru prima data toamna. Au fost cateva frunze care-au sfidat marea de verde. Si adierea. Simtita din adancuri. Cu ochii inchisi si mainile frante pe genunchi, agatate-apoi de-o balustrada de lemn. Cu luna privind.

Tu si toamna. Legati in mine cu sapte noduri stranse cu degetele prelungi ale zanelor padurii. Am crezut ca focul verde este doar un alt vis. Dar intr-o alta noapte de vara chiar l-am zarit. O flacara ascunsa vag printre celelalte. Nimeni nu m-a crezut. Nici ochii nu m-au crezut.

Am regasit suflul primelor dimineti reci. Si vantul, cantecul dintotdeauna al toamnei. Care-mi aminteste. Ravaseste printre istorii de demult, printre file vechi. Ma face sa-mi fie dor sa-mi impletesc mainile in jurul unei cani cu ceai fierbinte.

O sa-ti marturisesc, in prag de toamna, ca ma tot gandesc la Mina ca la un personaj dintr-una din istoriile astea pierdute. Ca si tine, ea pare sa existe intr-o cu totul alta lume. Care nu prea are legatura cu ce se-ntampla aici si acum. Ca si focul, pare sa-si traiasca ultimele sclipiri. Cea din seara asta, se stinge acum...





6 comentarii:

francisc vaida spunea...

...mai trist si gri de atit nu se poate ...! eu cred k singura inrii in vagauna depresiei ..! ia mai ...minatzi mai ..!
eu cred k esti prea tinara si prea desteapta k sa pui capcane in propriu'tzi drum ...

mina spunea...

Stii cum se spune..intotdeauna e loc de mai..
Drumul e sinuos. Si-ntunecat. Probabil ca intru cu buna stiinta prin tot felul de vagauni..
Nu prea ajuta nici ce se-ntampla-n jurul nostru..

Anonim spunea...

:)
m-ai facut sa zambesc domnisoara...
ce fat-frumos ti-a inspirat scrierile?..

mina spunea...

Interesante reactii:) ma refer la faptul ca, desi trista, cum spunea Feri mai sus,totusi v-a facut sa zambiti. Ceea ce ma bucura.
Nu stiu daca e un fat-frumos. E mai degraba un zburator. O himera. Un calator. Un om cum intalnesti poate o singura data si a carui amintire ramane lipita de tine..

Zvârluga. Zvârluga Bond spunea...

:) un surâs din preajma celui al lui Fio şi o libelulă albastră, toate din toamna care a trecut pragul.

mina spunea...

Un alt suras adormit si matinal:) la vederea unui gand de zvarluga asezat pe marginea toamnei.
Desigur ca eu o vad verde pe libelula.
Iar Fio..surasul ei e unul de adio..poate tocmai de-asta a fost asa frumos..
Toamna-i un amestec de stari..de-aia e mereu altfel, mereu surprinzatoare..de-aia o iubesc atat..