Tulburare

"In lunga incursiune asupra miturilor sfarsitului lumii am vrut sa scoatem in relief ca esential (...), nu este faptul insusi al sfarsitului ci certitudinea ca va avea loc un nou inceput"

M.E - Mit si realitate





In noaptea asta luna-i vrajitoare
Ma priveste cu ochi cetosi
De dincolo de falduri incercanate
De la marginea nebuniei
Si-n fata chipurilor devastate
De nesfarsita pierdere
De-o mare de incremenire
De-un gol cu coltii nevazuti
Ranjind pustiu a-nsingurare.
Si am cazut tot mai adanc
Am sfasiat un nor batran cu bratele 
Trecand prin lumea de apoi.
Ca-ntotdeauna, noduri rosii
Mi-au strans pana la tine trupul
Plutindu-l pana-ntr-acel departe straveziu.
Si te-am zarit, prin ierburi innegrite.
Mi-ai ascuns zorii sub mantia neguroasa,
Mi-ai ranit pasii cu miez de stea,
Ai picurat otrava-apoi
Pe pleoape si sub unghii.
Mi-ai scris pe-un umar stihuri nestiute
Si mi-ai dat dor fara de tarmuri. 
Am ratacit prin zari si prin uitari.
Am incercat sa-nghet timpul.
Si-am sangerat verde, fara de moarte
La umbra ochilor tai.
Pe undele miscatorului tau suflet.