Tu, Noiembrie, erai nefiresc de cald
Iti uitasesi prin colorate paduri cutitele
Iti lepadasesi de pe umerii-ntunecati haina lunga
Si visai cu raze.
Poate tu nici nu stii, Noiembrie, dar te-ai indragostit
De emotie, ai pictat frunzele-n stacojiu
Si-n unele dimineti te-ai ascuns sub patura nesfarsita de ceata
Coplesit, te-ai investmantat apoi in verde
De partea cealalta ai zarit-o stand rabdatoare de vorba cu timpul
I te-ai alaturat in ziua-n care ai descoperit zambetul
Ai inceput apoi sa-i impletesti povesti
I-ai dezmierdat cu adieri usoare mainile
I-ai visat sarutul
Apoi
Ai iubit-o, Noiembrie.
4 comentarii:
TE ROG SA TE GINDESTI LA UN PROIECT NUMIT ....ANOTIMPURI...!
Ma voi gandi:) sa-mi dai detalii, te rog
Cu simtul meu critic atrofiat gasesc poezia foarte buna. ;)
Pentru ca nu pot avea o parere despre ceea ce nu cunosc (ma refer la spiritul tau critic:) ma voi margini sa zambesc. Si sa multumesc pentru cuvinte.
Trimiteți un comentariu