La capătul ploii
Tăcerea-şi întinde
Trupul plin
Printre castani.
Pe marginea ochilor
Fire de lumină
Împing somnul
În palma-ntredeschisă.
Dincolo de ţărm
Sângele alb al mării
Se lipeşte
De stânci solitare.
În spatele frunţii
Otrava
Dezmiardă cald
Rădăcinile sufletului.
4 comentarii:
...tare Mina...! nu stiu ce imi place mai mult imaginea sau trairea numita poezia ?!
imi place..! te rog sa scrii si sa postezi ....!
Multumesc. Incerc. Imaginea e doar un fragment, dupa cum cred ca banuiesti, dintr-un ansamblu pe care l-am luat cu mine, detaliat, dupa cum ai vazut deja.
ai surprins locuri si detalii ...le-ai luat cu tine ...e foarte bine k incerci sa subliniezi imaginea cu poezie si poezia cu imagine ..!
Da, cred ca asta am incercat, printre altele, sa iau cu mine cat mai mult.
Dar pana la urma ma tot intreb daca o imagine chiar valoareaza cat o mie de cuvinte.
Vorbeam cu cineva de curand care punea la indoiala rostul scrierii, al cuvintelor.
Se tot scrie...si care e scopul..unde se duc toate astea?
As da cuvintele in schimbul anumitor imagini? Cu siguranta.
Pentru ca parte din ele isi au izvorul in imagine.
Trimiteți un comentariu