joi, mai 12, 2011

Rece

Pietrele negre se-afundă

În cochilia tălpilor

Grele de călătorii

Golite-n faţa unei alte mări

Păşind în prima vară

A primului an

Dintr-o ultimă viaţă

Între braţele reci de argint                    

Şi ţărmul întunecat

Stă vântul înfăşurat strâns pe trup

Şerpii-i şoptesc - “hai, încă puţin”

Zâmbind ademenitor

Dincolo de oglinzile verzi

Ne privim pentru prima dată

Necunoscuta-ndepărtată

Îmi simte apoi gustul pielii

În timp ce valul risipit

Îmi moare pe glezne.









4 comentarii:

francisc vaida spunea...

...vezi..? vezi k existenta nu-i numai materiala ..ci si ..imateriala ?..mergi pe drumul tau si te uita in urma ...! intr-o buna zi vei gasi ...lumina .!

mina spunea...

Poate ca existenta reala este, de fapt, cea imateriala.
Nu prea mai stiu care-i drumul, posibil sa fi fost mereu in afara lui..
Cat despre lumina..e-o calatorie ce pare uneori a fi fara de sfarsit. Ca s-ajungi acolo probabil trebuie sa treci prin straturi dense de-ntuneric, sa te-arunci in hauri si sa te pierzi de multe ori..
Nu mai cred ca lumina-i o certitudine.

david sorina spunea...

nepotul meu cand nu i se da atentie simuleaza tusea...tu simulezi tristetea...
ai ajuns tu la o concluzie ca tristetea asta aparenta..si nebunia in cuvinte te prinde...
nu este adevarat..cauta sa te cunosti mai bine, incearca sa-ti explici starile, trairile, comportamentul in anumite situatii...si cladeste-ti o alta imagine..mai aproape de realitate...
eu te vad o fata vesela, cu o personalitate puternica, stapana pe orice situatie, cu solutii in orice moment ptr orice si oricine...poate te consideri prea responsabila de poluarea atmosferei si ptr faptul ca mor copii de boshimani din cauza lipsei de apa si medicamente...dar trece si asta...
traieste momentul cu intensitate, nu lasa nimic sa-ti scape, bucura-te de tot si toate...gandeste-te mai mult la tine, iubeste-te si lasa-i si pe altii sa te iubeasca...
cu anii acestia nu te mai intalnesti si e pacat...
ti-am citi poeziile si ma gandesc ca nu te reprezinta..esti prea tanara si prea desteapta ca sa ai astfel de trairi...vreau sa aud/citesc o poezie colorata.. poti ?! surprinde-ma ! :)

mina spunea...

Va multumesc pentru cuvinte.
Voi spune, din nou, ca scriu mai mereu despre ceea ce simt.
In niciun caz n-as simula vreodata. Ar insemna sa ma mint pe mine insami.
De cunoscut, incerc sa ma cunosc in fiecare zi, tot descopar lucruri mai mult sau mai putin placute despre propria-mi persoana.
Vesela nu cred c-am fost niciodata. Da, am avut momente de veselie. Dar nu cred ca ma caracterizeaza.
Esenta-mi este alta.
Momentul si momentele le-am tot trait. Nu stiu daca rezultatul a fost intotdeauna cel mai fericit.
Dar, datorita acestor trairi sunt ceea ce sunt.
In acest moment, cel putin, ceea ce scriu ma reprezinta.
Din pacate nu cred ca va pot surprinde. Cel putin nu acum.
Cat despre tinerete si inteligenta..sunt momente cand nu-s atat de relevante.
Pana la urma, depinde de perceptie, mereu spun asta.
Ceea ce scriu aici, in acest spatiu public, este pentru cei cativa, pentru foarte putini oameni care ma citesc cand si cand. Si pentru mine. Ca sa nu uit cumva.